Descriere
Afinul creşte sub formă de tufă (poate atinge şi 3 m înălţime).
Sistemul radicular se dezvoltă superficial putând ajunge la 40 cm adâncime.
Arbustul dezvoltă numeroase tulpini.
Acestea sunt aproximativ egale şi fructifică în anul al doilea de la plantare.
Tulpinile sunt slab ramificate, iar culoarea lor variază de la verde la roşu-maroniu.
Mugurii vegetativi au formă triunghiulară şi sunt plasaţi pe ramurile anuale.
Mugurii floriferi sunt rotunzi şi se formează pe partea superioară a ramurilor.
Frunzele sunt eliptice, scurt pedunculate.
Florile sunt grupate în inflorescenţe de tip racem.
Este o specie auto-fertilă.
Fructul este o baca sferică turtită, de culoare albastră şi acoperită cu un strat de pruină (ceară).
Afinul tolerează temperaturile moderate.
În timpul repausului vegetativ rezistă la temperaturi de -20°C.
Îngheţurile târzii distrug mugurii florari, determinând scăderea drastică a producţiei.
Arbustul este sensibil la secetă, dar şi la excesul de umiditate din sol.
Cele mai bune rezultate se obţin în zonele unde cad anual 800-1000 mm precipitaţii, repartizate uniform pe timpul anului.
Pe terenurile bine iluminate, afinul fructifică abundent, dar suportă şi terenurile umbrite.
Fiind sensibil la curenţii de aer, parcela pe care s-au plantat arbuştii trebuie înconjurată de perdele de protecţie.
Un factor limitativ în cultura afinului îl reprezintă solul.
Acest arbust creşte şi se dezvoltă pe soluri acide, bine drenate si bogate în humus.
Materialul de plantat trebuie să fie bine înrădăcinat şi să aibă înălţimea de 30-45 cm.
Datorită condiţiilor climatice din Romania, perioada optima de plantare este toamna (octombrie-noiembrie).
Afinul este foarte sensibil la îmburuienare.
Din această cauză, terenul se menţine lucrat la adâncimea de 10-15 cm pentru a nu deranja sistemul radicular al arbuştilor.