Descriere
Cunoscută sub denumirea populară de ”rubarbă”, Rheum rhabarbarum este o specie erbacee perenă, originară din Asia Centrală (China, Tibet, Mongolia).
În Europa a fost introdusă prima dată în Anglia, după care s-a răspândit în întreaga Europa.
Este o plantă perenă cu pretenţii moderate faţă de lumină, vegetând atât în locuri însorite cât şi în locuri cu semiumbră sau umbră.
Frunzele dispuse în rozetă, sunt mari (70-80 cm diametru), lung pețiolate (coada frunzei de 60 cm lungime, 6-8 cm grosime, verde deschis până la roşu-violaceu, pulpa este verde-roşu aprins, gust dulce-acrişor), cordiforme, ondulate, cu nervuri proeminente, glabre (fără perişori) pe faţă şi uşor pubercente (păroase).
Rădăcina la revent este cărnoasă, lemnoasă, fibroasă şi puternic dezvoltată şi ramificată.
La exterior, rădăcina are culoarea brun-portocalie.
Rădăcina pătrunde până la 100 cm în sol.
Rizomul (tulpina subterană) prezintă muguri din care se dezvoltă la intrarea în vegetaţie partea aeriană formată din frunzele lung petiolate;
Florile sunt grupate în panicule, hermafrodite, mici de culoare alb-verzuie.
Rubarba este afectată de temperaturile sub -15°C.
Planta rezistă peste iarnă la temperaturi scăzute, prin organele subterane rizomi (tulpina subterană ce prezintă muguri).
Creşterile tinere sunt afectate de ger la temperaturi de -1°C.
Rubarba (Rheum rhabarbarum) este o specie cu toleranţă moderată la secetă, care afectează calitatea petiolului (codiţa frunzei) care capătă un gust amar fiind lipsit de suculenţă, motiv pentru care se recomandă irigarea culturii (la nevoie).
Excesul de umiditate în sol conduce la apariţia bolilor care afectează rizomii şi rădăcina plantei.
Rubarba preferă soluri fertile şi reavene ce îi oferă condiţii optime.