Descriere
Rodiul (Punica granatum) este un arbore mic sau arbust foios; are o înălțime de până la 5-8 m.
În fapt, termenul de rodie reprezintă fructul, iar planta se numește rodiu sau rodier.
Crește pe o arie care se întinde din Iran până la Munții Himalaya, în India de nord, și este cultivat și naturalizat în întreaga regiune mediteraneană, inclusiv în Caucaz, din vremuri antice. Este cultivat pe scară largă în Iran, India, zonele uscate din Sud-Estul Asiei, Indiile Orientale și Africa tropicală.
În Europa se cultivă cu precădere în zonele cu climat mai blând.
În Romania, rodia se întâlneşte în zonele ţării unde riscul de îngheţ este redus (îngheaţă la temperaturi mai scăzute de: -10°C … -15°C).
Utilizare
Arbust decorativ cu numeroase varietăţi.
Pomicolă (pom fructifer de la care utilizăm fructele).
Condiţii de creştere şi cultură:
Rodia vegetează bine pe solurile reavene, lutoase, profunde, cu un pH (slab alcalin), scheletice. Cultivată la container, rodia preferă un amestec fertil (pământ de flori).
Specie sensibilă la ger (îngheaţă la temperaturi mai scăzute de: -10°C … -15°C).
Rodia se cultivă în grădini acolo unde temperaturile o permit.
Rodia se cultivă la containere (ghivece de peste 50 litri) acolo unde există risc de îngheţ iarna. Rodia se poate ţine în ghiveci peste iarnă şi în perioadele calde se plantează în grădini.
În regiunile cu climat mai rece, rodia se va păstra peste iarnă în spaţii adăpostite (sere, solarii, holuri reci, verande, etc), iarna planta se udă rar atât cât este necesar ca solul (substratul) să nu se usuce.
Primăvara se fac tăieri (în repaus vegetativ). Tăierile urmăresc eliminarea ramurilor afectate de înghet, a celor subţiri (debile) şi formarea şi menţinerea tufei sau coroanei.
Lumina
Rodia este o specie iubitoare de lumină.
Proprietăţi ornamentale şi pomicole
Rodia este o specie arbustivă decorativă prin flori, frunze, fructe, port.
Înfloreşte în perioada iunie – august, iar florile sunt solitare sau câte 2-3, simple sau involte (bătute), mari, cu diverse culori (portocalii-stacojii, roşii, corai, albe, roşii cu bordură albă), cărnoase, valvate.
Frunzele sunt caduce (căzătoare), de formă lanceolată sau obovate, lungi 5-8 cm, pe faţă (partea superioara) pieloase şi lucitoare.
Lăstarii tineri sunt roşietici, uneori cu spini.
Se utilizează ornamental: decorare balcoane, terase sau plantat în grădini (solitar în grupuri sau gard viu liber).
Fructele (rodiile) sunt comestibile, baca falsă, globuloasă, de culoare galben până la roşu intens, 6-8 cm diametru, cu o coajă pieloasă iar pulpa este formată din învelişul cărnos al seminţelor.
Fructele au valoare alimentară şi se consumă în stare proaspătă sau se utilizează la prepararea de: gem, sirop, dulceaţă, etc.
Fructele au o valoare energetică de (80 kcal/100g) şi sunt bogate în vitamine şi săruri minerale.
Ştiaţi că?
Documente cu scriere cuneiformă mesopotamiene menționează rodiile de la jumătatea mileniului al III-lea î.e.n.
Planta este crescută extensiv în China de Sud și Asia de Sud-Est, unde a ajuns fie pe Drumul Mătăsii, fie adusă de corăbiile comerciale.
Orașul antic Granada din Spania a primit numele de la acest fruct în perioada maură. Coloniștii spanioli au introdus mai târziu fructul în regiunea Caraibelor și America Latină, dar în coloniile engleze nu a avut prea mult succes