Descriere
Originea acestuia este incertă, unii ampelografi afirmând că este originar din Germania de pe valea Rhinului, alții din Italia sau din Austria, regiunea Styria.
Comparativ cu ruda sa, Rieslingul de Rhin, este considerat net inferior de către specialiști, dar asta nu îl împiedică să fie extrem de cultivat în România.
Epoca de maturare: medie-târzie (epoca IV-V-a)
Strugurii sunt mici spre mijlocii, cilindrici, cu prima ramificaţie detaşată de restul ciorchinelui, boabele aşezate des pe ciorchine.
Bobul este mic, sferic, cu pieliţa subţire, de culoare verde gălbui, cu punctul pistilar persistent şi evident.
Pulpa zemoasă, nearomată.
Rezistenţa la ger: -20ºC / -22ºC
Rezistenţă slabă la secetă, fenomenul manifestându-se prin căderea prematură a frunzelor, către sfârşitul lunii august.
Se conduce pe tulpini semiînalte cordon bilateral, cu tăiere în elemente scurte de rod sau verigi (cordiţă de 4-5 ochi + cep 2 ochi).
Sarcina de rod este de 16-20 ochi/m², respectiv 40-50 ochi /butuc
Producţiile variază de la 9 t/ha la 20 t/ha
Soiul Riesling italian asigură o gamă largă de vinuri: seci, demiseci, demidulce sau poate fi folosit ca materie pentru spumante, ori distilate învechite din vin.